Din nefericire, când vine vorba de înțelegerea dificultăților emoționale, persona în cauză “trebuie” să treacă printr-o criză cât se poate de vizibilă pentru a fi luată în considerare. Problemele de natură emoțională sunt tratate în general superficial sau chiar subestimate dacă nu sunt vizibile, însă chiar și așa, aparent “invizibile”, ele există și pot fi copleșitoare. Se ajunge în astfel de cazuri deoarece adesea psihoeducația lipsește cu desăvârșire sau nu este făcută corespunzător.
Legat de accesibilitatea serviciilor de sănătate mintală, datele sunt îngrijorătoare, în sensul în care aproximativ 59% dintre cei care au nevoie nu primesc niciun fel de tratament psihologic iar decalajele între debutul tulburărilor și primirea tratamentului sunt cuprinse între 9-23 de ani pentru anxietate și 6-8 ani pentru depresie conform Kessler și colab., 2009.
Aceste decalaje apar din diverse motive printre care se numără stigmatizarea, o percepție deficitară a propriilor dificultăți emoționale, minimizarea acestora și multe altele. De multe ori se întâmplă ca persoana care se confruntă cu astfel de dificultăți să se simtă rușinată / inadecvată că trăiește emoții negative sau foarte diferite față de ceilalti, consideră că se poate descurca și singură și preferă să păstreze în sine ceea ce simte, uneori mult prea mult.
Haideți să normalizăm aceste lucruri normale, precum a cere ajutor specializat atunci când avem nevoie, nu doar când nu mai putem. Cu cât încerci să rezolvi o problemă mai repede, cu atât mai bine, fie că vorbim de probleme medicale, emoționale sau de altă natură.
Dacă simți nevoia să vorbești cu cineva sau cunoști persoane apropiate care crezi că ar avea nevoie de ajutor specializat în acest domeniu, normalizează acest aspect și apelează la ajutor cât mai repede! E cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine sau pentru cineva drag.